căucel

Romanian

Etymology

From căuc +‎ -el.

Noun

căucel n (plural căucele)

1. diminutive of căuc

Declension

Declension of căucel

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) căucel	căucelul	(niște) căucele	căucelele
genitive/dative	(unui) căucel	căucelului	(unor) căucele	căucelelor
vocative	căucelule		căucelelor

References

• căucel in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN