calotă

See also: calota

Romanian

Etymology

Borrowed from French calotte.

Pronunciation

• IPA^(key): /kaˈlo.tə/

Noun

calotă f (plural calote)

1. cap (hat)

Inflection

Declension of calotă

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) calotă	calota	(niște) calote	calotele
genitive/dative	(unei) calote	calotei	(unor) calote	calotelor
vocative	calotă, caloto		calotelor

Derived terms

• calotă craniană (“skullcap”)
• calotă glaciară (“ice cap”)

References

• calotă in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)