carbonata

Italian

Etymology

From carbonato?.

Noun

carbonata f (plural carbonate)

1. coal pile
2. a stew of beef in red wine

See also

• carbonato

Romanian

Etymology

Borrowed from French carbonater.

Verb

a carbonata (third-person singular present carbonatează, past participle carbonatat) 1st conj.

1. to carbonate

Conjugation

    conjugation of carbonata (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a carbonata
gerund			carbonatând
past participle			carbonatat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	carbonatez	carbonatezi	carbonatează	carbonatăm	carbonatați	carbonatează
	imperfect	carbonatam	carbonatai	carbonata	carbonatam	carbonatați	carbonatau
	simple perfect	carbonatai	carbonatași	carbonată	carbonatarăm	carbonatarăți	carbonatară
	pluperfect	carbonatasem	carbonataseși	carbonatase	carbonataserăm	carbonataserăți	carbonataseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să carbonatez	să carbonatezi	să carbonateze	să carbonatăm	să carbonatați	să carbonateze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		carbonatează			carbonatați
	negative		nu carbonata			nu carbonatați