cardașlâc

Romanian

Etymology

Borrowed from Ottoman Turkish قرده‌شلک (kardeşlik).

Noun

cardașlâc n (plural cardașlâcuri)

1. gang, clique

Declension

Declension of cardașlâc

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) cardașlâc	cardașlâcul	(niște) cardașlâcuri	cardașlâcurile
genitive/dative	(unui) cardașlâc	cardașlâcului	(unor) cardașlâcuri	cardașlâcurilor
vocative	cardașlâcule		cardașlâcurilor

References

• cardașlâc in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN