cercânel

Romanian

Etymology

From cearcăn +‎ -el.

Noun

cercânel n (plural cercânele)

1. diminutive of cearcăn

Declension

Declension of cercânel

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) cercânel	cercânelul	(niște) cercânele	cercânelele
genitive/dative	(unui) cercânel	cercânelului	(unor) cercânele	cercânelelor
vocative	cercânelule		cercânelelor

References

• cercânel in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN