cercui

Romanian

Etymology

From cerc +‎ -ui.

Verb

a cercui (third-person singular present cercuiește, past participle cercuit) 4th conj.

1. to hoop

Conjugation

    conjugation of cercui (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a cercui
gerund			cercuind
past participle			cercuit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	cercuiesc	cercuiești	cercuiește	cercuim	cercuiți	cercuiesc
	imperfect	cercuiam	cercuiai	cercuia	cercuiam	cercuiați	cercuiau
	simple perfect	cercuii	cercuiși	cercui	cercuirăm	cercuirăți	cercuiră
	pluperfect	cercuisem	cercuiseși	cercuise	cercuiserăm	cercuiserăți	cercuiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să cercuiesc	să cercuiești	să cercuiască	să cercuim	să cercuiți	să cercuiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		cercuiește			cercuiți
	negative		nu cercui			nu cercuiți