chicoti
Romanian edit
Etymology edit
Verb edit
a chicoti (third-person singular present chicotește, past participle chicotit) 4th conj.
- to chuckle
Conjugation edit
conjugation of chicoti (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a chicoti | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | chicotind | ||||||
| past participle | chicotit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | chicotesc | chicotești | chicotește | chicotim | chicotiți | chicotesc | |
| imperfect | chicoteam | chicoteai | chicotea | chicoteam | chicoteați | chicoteau | |
| simple perfect | chicotii | chicotiși | chicoti | chicotirăm | chicotirăți | chicotiră | |
| pluperfect | chicotisem | chicotiseși | chicotise | chicotiserăm | chicotiserăți | chicotiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să chicotesc | să chicotești | să chicotească | să chicotim | să chicotiți | să chicotească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | chicotește | chicotiți | |||||
| negative | nu chicoti | nu chicotiți | |||||