chiti

Romanian

Etymology

Borrowed from Serbo-Croatian kititi, from Proto-Slavic *kytiti.

Verb

a chiti (third-person singular present chitește, past participle chitit) 4th conj.

1. (colloquial) to ponder, to think

Conjugation

    conjugation of chiti (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a chiti
gerund			chitind
past participle			chitit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	chitesc	chitești	chitește	chitim	chitiți	chitesc
	imperfect	chiteam	chiteai	chitea	chiteam	chiteați	chiteau
	simple perfect	chitii	chitiși	chiti	chitirăm	chitirăți	chitiră
	pluperfect	chitisem	chitiseși	chitise	chitiserăm	chitiserăți	chitiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să chitesc	să chitești	să chitească	să chitim	să chitiți	să chitească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		chitește			chitiți
	negative		nu chiti			nu chitiți