chititură

Romanian

Etymology

From chiti +‎ -ură.

Noun

chititură f (plural chitituri)

1. (obsolete) adornment

Declension

Declension of chititură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) chititură	chititura	(niște) chitituri	chititurile
genitive/dative	(unei) chitituri	chititurii	(unor) chitituri	chititurilor
vocative	chititură, chitituro		chititurilor

References

• chititură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN