chiuli

Romanian

Etymology

From chiul +‎ -i.

Pronunciation

• IPA^(key): /kjuˈli/

Verb

a chiuli (third-person singular present chiulește, past participle chiulit) 4th conj.

1. to skip a class, to avoid

Conjugation

    conjugation of chiuli (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a chiuli
gerund			chiulind
past participle			chiulit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	chiulesc	chiulești	chiulește	chiulim	chiuliți	chiulesc
	imperfect	chiuleam	chiuleai	chiulea	chiuleam	chiuleați	chiuleau
	simple perfect	chiulii	chiuliși	chiuli	chiulirăm	chiulirăți	chiuliră
	pluperfect	chiulisem	chiuliseși	chiulise	chiuliserăm	chiuliserăți	chiuliseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să chiulesc	să chiulești	să chiulească	să chiulim	să chiuliți	să chiulească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		chiulește			chiuliți
	negative		nu chiuli			nu chiuliți