ciomăgel

Romanian

Etymology

From ciomag +‎ -el.

Noun

ciomăgel n (plural ciomăgele)

1. diminutive of ciomag; small bludgeon

Declension

Declension of ciomăgel

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) ciomăgel	ciomăgelul	(niște) ciomăgele	ciomăgelele
genitive/dative	(unui) ciomăgel	ciomăgelului	(unor) ciomăgele	ciomăgelelor
vocative	ciomăgelule		ciomăgelelor