ciorovăi

Romanian

Etymology

Unknown.

Verb

a ciorovăi (third-person singular present ciorovăește, past participle ciorovăit) 4th conj.

1. to bicker, to squabble

Conjugation

    conjugation of ciorovăi (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a ciorovăi
gerund			ciorovăind
past participle			ciorovăit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	ciorovăiesc	ciorovăiești	ciorovăiește	ciorovăim	ciorovăiți	ciorovăiesc
	imperfect	ciorovăiam	ciorovăiai	ciorovăia	ciorovăiam	ciorovăiați	ciorovăiau
	simple perfect	ciorovăii	ciorovăiși	ciorovăi	ciorovăirăm	ciorovăirăți	ciorovăiră
	pluperfect	ciorovăisem	ciorovăiseși	ciorovăise	ciorovăiserăm	ciorovăiserăți	ciorovăiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să ciorovăiesc	să ciorovăiești	să ciorovăiască	să ciorovăim	să ciorovăiți	să ciorovăiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		ciorovăiește			ciorovăiți
	negative		nu ciorovăi			nu ciorovăiți