cioruță

Romanian

Etymology

From cioară +‎ -uță.

Noun

cioruță f (plural cioruțe)

1. diminutive of cioară

Declension

Declension of cioruță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) cioruță	cioruța	(niște) cioruțe	cioruțele
genitive/dative	(unei) cioruțe	cioruței	(unor) cioruțe	cioruțelor
vocative	cioruță, cioruțo		cioruțelor

References

• cioruță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN