ciripi
Romanian edit
Etymology edit
Verb edit
a ciripi (third-person singular present ciripește, past participle ciripit) 4th conj.
- to chirp
Conjugation edit
conjugation of ciripi (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a ciripi | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | ciripind | ||||||
| past participle | ciripit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | ciripesc | ciripești | ciripește | ciripim | ciripiți | ciripesc | |
| imperfect | ciripeam | ciripeai | ciripea | ciripeam | ciripeați | ciripeau | |
| simple perfect | ciripii | ciripiși | ciripi | ciripirăm | ciripirăți | ciripiră | |
| pluperfect | ciripisem | ciripiseși | ciripise | ciripiserăm | ciripiserăți | ciripiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să ciripesc | să ciripești | să ciripească | să ciripim | să ciripiți | să ciripească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | ciripește | ciripiți | |||||
| negative | nu ciripi | nu ciripiți | |||||