ciubucel

Romanian

Etymology

From ciubuc +‎ -el.

Noun

ciubucel n (plural ciubucele)

1. diminutive of ciubuc

Declension

Declension of ciubucel

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) ciubucel	ciubucelul	(niște) ciubucele	ciubucelele
genitive/dative	(unui) ciubucel	ciubucelului	(unor) ciubucele	ciubucelelor
vocative	ciubucelule		ciubucelelor

References

• ciubucel in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN