Aragonese

edit

Alternative forms

edit

Etymology

edit

From Old Navarro-Aragonese çiudat, ciudad from inherited from Latin cīvitātem.

Pronunciation

edit

Noun

edit

ciudat f

  1. city

References

edit

Old Navarro-Aragonese

edit

Alternative forms

edit

Etymology

edit

Inherited from Latin cīvitātem.

Pronunciation

edit

Noun

edit

ciudat f

  1. city

Descendants

edit
  • Aragonese: ciudat, ziudat (superseded)

References

edit
  • Nagore Laín, Francho (2021) Vocabulario de la crónica de San Juan de la Peña (versión aragonesa, s. XIV), Zaragoza: Prensas de la Universidad de Zaragoza, page 121

Romanian

edit

Etymology

edit

Borrowed from Bulgarian чудат (čudat, strange, peculiar, bizarre) or another South Slavic language. May also be related to Albanian çuditshëm.

Pronunciation

edit
  • IPA(key): /t͡ʃuˈdat/
  • Audio:(file)
  • Audio:(file)
  • Rhymes: -at
  • Hyphenation: ciu‧dat

Adjective

edit

ciudat m or n (feminine singular ciudată, masculine plural ciudați, feminine and neuter plural ciudate)

  1. strange, unusual, weird
    Synonyms: neobișnuit, straniu
  2. (obsolete) awesome (awe-inspiring)

Declension

edit
Declension of ciudat
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative
indefinite ciudat ciudată ciudați ciudate
definite ciudatul ciudata ciudații ciudatele
genitive-
dative
indefinite ciudat ciudate ciudați ciudate
definite ciudatului ciudatei ciudaților ciudatelor

Noun

edit

ciudat m (plural ciudați)

  1. creep
    El este un ciudat, am încheiat discuția.He is a creep, end of story.

Declension

edit
Declension of ciudat
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative ciudat ciudatul ciudați ciudații
genitive-dative ciudat ciudatului ciudați ciudaților
vocative ciudatule ciudaților
edit

Further reading

edit