ciupi

Romanian

Etymology

Unknown. Possibly a substratum word. Or compare Bulgarian чупя (čupja).

Pronunciation

• Audio:

  (file)

Verb

a ciupi (third-person singular present ciupește, past participle ciupit) 4th conj.

1. to pinch
2. (of insects) to nip, bite
3. to pilfer, filch

Conjugation

    conjugation of ciupi (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a ciupi
gerund			ciupind
past participle			ciupit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	ciupesc	ciupești	ciupește	ciupim	ciupiți	ciupesc
	imperfect	ciupeam	ciupeai	ciupea	ciupeam	ciupeați	ciupeau
	simple perfect	ciupii	ciupiși	ciupi	ciupirăm	ciupirăți	ciupiră
	pluperfect	ciupisem	ciupiseși	ciupise	ciupiserăm	ciupiserăți	ciupiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să ciupesc	să ciupești	să ciupească	să ciupim	să ciupiți	să ciupească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		ciupește			ciupiți
	negative		nu ciupi			nu ciupiți

Synonyms

• pișca