ciurui

Romanian

Etymology 1

From ciur +‎ -ui.

Verb

a ciurui (third-person singular present ciuruie, past participle ciuruit) 4th conj.

1. to pass through a sieve
2. to pierce through; to riddle (pierce holes through multiple times)

Conjugation

    conjugation of ciurui (fourth conjugation, no infix)

infinitive			a ciurui
gerund			ciuruind
past participle			ciuruit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	ciurui	ciurui	ciuruie	ciuruim	ciuruiți	ciuruie
	imperfect	ciuruiam	ciuruiai	ciuruia	ciuruiam	ciuruiați	ciuruiau
	simple perfect	ciuruii	ciuruiși	ciurui	ciuruirăm	ciuruirăți	ciuruiră
	pluperfect	ciuruisem	ciuruiseși	ciuruise	ciuruiserăm	ciuruiserăți	ciuruiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să ciurui	să ciurui	să ciuruie	să ciuruim	să ciuruiți	să ciuruie
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		ciuruie			ciuruiți
	negative		nu ciurui			nu ciuruiți

See also

• cerne
• găuri

Etymology 2

Probably of onomatopoetic origin.

Verb

a ciurui (third-person singular present ciuruiește, past participle ciuruit) 4th conj.

1. to gush, stream

Conjugation

    conjugation of ciurui (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a ciurui
gerund			ciuruind
past participle			ciuruit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	ciuruiesc	ciuruiești	ciuruiește	ciuruim	ciuruiți	ciuruiesc
	imperfect	ciuruiam	ciuruiai	ciuruia	ciuruiam	ciuruiați	ciuruiau
	simple perfect	ciuruii	ciuruiși	ciurui	ciuruirăm	ciuruirăți	ciuruiră
	pluperfect	ciuruisem	ciuruiseși	ciuruise	ciuruiserăm	ciuruiserăți	ciuruiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să ciuruiesc	să ciuruiești	să ciuruiască	să ciuruim	să ciuruiți	să ciuruiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		ciuruiește			ciuruiți
	negative		nu ciurui			nu ciuruiți