ciutănel

Romanian

Etymology

From ciutan +‎ -el.

Noun

ciutănel m (plural ciutănei)

1. diminutive of ciutan

Declension

Declension of ciutănel

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) ciutănel	ciutănelul	(niște) ciutănei	ciutăneii
genitive/dative	(unui) ciutănel	ciutănelului	(unor) ciutănei	ciutăneilor
vocative	ciutănelule		ciutăneilor