clapon
Romanian edit
Alternative forms edit
Etymology edit
Borrowed from Polish kapłon, with metathesis, itself from German Kapaun, ultimately from Latin cāpō. Variants without the -l- from Greek καπόνι (kapóni) and partly South Slavic languages (cf. Serbo-Croatian kopun).
Pronunciation edit
Noun edit
clapon m (plural claponi)
Declension edit
Declension of clapon
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) clapon | claponul | (niște) claponi | claponii |
genitive/dative | (unui) clapon | claponului | (unor) claponi | claponilor |
vocative | claponule | claponilor |
Further reading edit
- clapon in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)