clucsă

Romanian

Etymology

Borrowed from Bulgarian клукса (kluksa).

Noun

clucsă f (plural clucse)

1. (obsolete) snare, trap

Declension

Declension of clucsă

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) clucsă	clucsa	(niște) clucse	clucsele
genitive/dative	(unei) clucse	clucsei	(unor) clucse	clucselor
vocative	clucsă, clucso		clucselor

References

• clucsă in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN