coșurel

Romanian

Etymology

From coșuri +‎ -el.

Noun

coșurel n (plural coșurele)

1. diminutive of coș

Declension

Declension of coșurel

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) coșurel	coșurelul	(niște) coșurele	coșurelele
genitive/dative	(unui) coșurel	coșurelului	(unor) coșurele	coșurelelor
vocative	coșurelule		coșurelelor

References

• coșurel in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN