coase

Galician

Verb

coase

1. first/third-person singular imperfect subjunctive of coar

Romanian

Etymology

Inherited from Vulgar Latin *cōsere, from Latin cōnsuere.

Pronunciation

• IPA^(key): /ˈko̯a.se/
• Rhymes: -ase

• Audio

  (file)

Verb

a coase (third-person singular present coase, past participle cusut) 3rd conj.

1. to sew
2. to stitch

Conjugation

    conjugation of coase (third conjugation, past participle in -ut)

infinitive			a coase
gerund			cosând
past participle			cusut
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	cos	coși	coase	coasem	coaseți	cos
	imperfect	coseam	coseai	cosea	coseam	coseați	coseau
	simple perfect	cusui	cusuși	cusu	cusurăm	cusurăți	cusură
	pluperfect	cususem	cususeși	cususe	cususerăm	cususerăți	cususeră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să cos	să coși	să coasă	să coasem	să coaseți	să coasă
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		coase			coaseți
	negative		nu coase			nu coaseți

Derived terms

• coasere
• cusut

Related terms

• cusătură