cocheta
Romanian
editEtymology
editBorrowed from French coqueter.
Verb
edita cocheta (third-person singular present cochetează, past participle cochetat) 1st conj.
- to flirt
Conjugation
edit conjugation of cocheta (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a cocheta | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | cochetând | ||||||
| past participle | cochetat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | cochetez | cochetezi | cochetează | cochetăm | cochetați | cochetează | |
| imperfect | cochetam | cochetai | cocheta | cochetam | cochetați | cochetau | |
| simple perfect | cochetai | cochetași | cochetă | cochetarăm | cochetarăți | cochetară | |
| pluperfect | cochetasem | cochetaseși | cochetase | cochetaserăm | cochetaserăți | cochetaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să cochetez | să cochetezi | să cocheteze | să cochetăm | să cochetați | să cocheteze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | cochetează | cochetați | |||||
| negative | nu cocheta | nu cochetați | |||||