colcăi

Romanian

Etymology

Unknown.

Verb

a colcăi (third-person singular present colcăie, past participle colcăit) 4th conj.

1. to swarm

Conjugation

    conjugation of colcăi (fourth conjugation, no infix)

infinitive			a colcăi
gerund			colcăind
past participle			colcăit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	colcăi	colcăi	colcăie	colcăim	colcăiți	colcăie
	imperfect	colcăiam	colcăiai	colcăia	colcăiam	colcăiați	colcăiau
	simple perfect	colcăii	colcăiși	colcăi	colcăirăm	colcăirăți	colcăiră
	pluperfect	colcăisem	colcăiseși	colcăise	colcăiserăm	colcăiserăți	colcăiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să colcăi	să colcăi	să colcăie	să colcăim	să colcăiți	să colcăie
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		colcăie			colcăiți
	negative		nu colcăi			nu colcăiți