colcăire

Romanian

Etymology

From colcăi +‎ -re.

Noun

colcăire f (plural colcăiri)

1. swarming

Declension

Declension of colcăire

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) colcăire	colcăirea	(niște) colcăiri	colcăirile
genitive/dative	(unei) colcăiri	colcăirii	(unor) colcăiri	colcăirilor
vocative	colcăire, colcăireo		colcăirilor

References

• colcăire in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN