colibiță

Romanian

Etymology

From colibă +‎ -iță.

Noun

colibiță f (plural colibițe)

1. diminutive of colibă

Declension

Declension of colibiță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) colibiță	colibița	(niște) colibițe	colibițele
genitive/dative	(unei) colibițe	colibiței	(unor) colibițe	colibițelor
vocative	colibiță, colibițo		colibițelor