colibuță

Romanian

Etymology

From colibă +‎ -uță.

Noun

colibuță f (plural colibuțăe)

1. diminutive of colibă

Declension

Declension of colibuță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) colibuță	colibuța	(niște) colibuțăe	colibuțăele
genitive/dative	(unei) colibuțăe	colibuțăei	(unor) colibuțăe	colibuțăelor
vocative	colibuță, colibuțo		colibuțăelor

References

• colibuță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN