comandatură

Romanian

Etymology

Borrowed from German Kommandatur. By surface analysis, comanda +‎ -tură.

Noun

comandatură f (plural comandaturi)

1. commandment (of the German Army)

Declension

Declension of comandatură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) comandatură	comandatura	(niște) comandaturi	comandaturile
genitive/dative	(unei) comandaturi	comandaturii	(unor) comandaturi	comandaturilor
vocative	comandatură, comandaturo		comandaturilor