compătimi

Romanian

Etymology

From con- +‎ pătimi. Calque of French compatir.

Verb

a compătimi (third-person singular present compătimește, past participle compătimit) 4th conj.

1. to commiserate, pity, sympathize (with), take pity on, have compassion for, condole with

Conjugation

    conjugation of compătimi (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a compătimi
gerund			compătimind
past participle			compătimit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	compătimesc	compătimești	compătimește	compătimim	compătimiți	compătimesc
	imperfect	compătimeam	compătimeai	compătimea	compătimeam	compătimeați	compătimeau
	simple perfect	compătimii	compătimiși	compătimi	compătimirăm	compătimirăți	compătimiră
	pluperfect	compătimisem	compătimiseși	compătimise	compătimiserăm	compătimiserăți	compătimiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să compătimesc	să compătimești	să compătimească	să compătimim	să compătimiți	să compătimească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		compătimește			compătimiți
	negative		nu compătimi			nu compătimiți

Derived terms

• compătimire