pătimi

Romanian

Etymology

From patimă.

Verb

a pătimi (third-person singular present pătimește, past participle pătimit) 4th conj.

1. to suffer
2. to endure, bear, undergo
3. to be tortured or tormented

Conjugation

    conjugation of pătimi (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a pătimi
gerund			pătimind
past participle			pătimit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	pătimesc	pătimești	pătimește	pătimim	pătimiți	pătimesc
	imperfect	pătimeam	pătimeai	pătimea	pătimeam	pătimeați	pătimeau
	simple perfect	pătimii	pătimiși	pătimi	pătimirăm	pătimirăți	pătimiră
	pluperfect	pătimisem	pătimiseși	pătimise	pătimiserăm	pătimiserăți	pătimiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să pătimesc	să pătimești	să pătimească	să pătimim	să pătimiți	să pătimească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		pătimește			pătimiți
	negative		nu pătimi			nu pătimiți

Derived terms

• compătimi

See also

• suferi, îndura, răbda, păți