complimenta

French

Pronunciation

• Homophones: complimentas, complimentât

Verb

complimenta

1. third-person singular past historic of complimenter

Italian

Verb

complimenta

1. inflection of complimentare:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French complimenter.

Pronunciation

• IPA^(key): /kom.pli.menˈta/

Verb

a complimenta (third-person singular present complimentează, past participle complimentat) 1st conj.

1. to compliment

Conjugation

    conjugation of complimenta (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a complimenta
gerund			complimentând
past participle			complimentat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	complimentez	complimentezi	complimentează	complimentăm	complimentați	complimentează
	imperfect	complimentam	complimentai	complimenta	complimentam	complimentați	complimentau
	simple perfect	complimentai	complimentași	complimentă	complimentarăm	complimentarăți	complimentară
	pluperfect	complimentasem	complimentaseși	complimentase	complimentaserăm	complimentaserăți	complimentaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să complimentez	să complimentezi	să complimenteze	să complimentăm	să complimentați	să complimenteze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		complimentează			complimentați
	negative		nu complimenta			nu complimentați

Further reading

• complimenta in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)