comutat

Romanian

Etymology

Past participle of comuta.

Noun

comutat n (plural comutaturi)

1. commutation

Declension

Declension of comutat

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) comutat	comutatul	(niște) comutaturi	comutaturile
genitive/dative	(unui) comutat	comutatului	(unor) comutaturi	comutaturilor
vocative	comutatule		comutaturilor

Verb

comutat (past participle of comuta)

1. past participle of comuta