concrețiune

Romanian

Etymology

Borrowed from French concrétion.

Noun

concrețiune f (plural concrețiuni)

1. concretion

Declension

Declension of concrețiune

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) concrețiune	concrețiunea	(niște) concrețiuni	concrețiunile
genitive/dative	(unei) concrețiuni	concrețiunii	(unor) concrețiuni	concrețiunilor
vocative	concrețiune, concrețiuneo		concrețiunilor