confecționa

Romanian

Etymology

Borrowed from French confectionner.

Verb

a confecționa (third-person singular present confecționează, past participle confecționat) 1st conj.

1. to make

Conjugation

    conjugation of confecționa (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a confecționa
gerund			confecționând
past participle			confecționat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	confecționez	confecționezi	confecționează	confecționăm	confecționați	confecționează
	imperfect	confecționam	confecționai	confecționa	confecționam	confecționați	confecționau
	simple perfect	confecționai	confecționași	confecționă	confecționarăm	confecționarăți	confecționară
	pluperfect	confecționasem	confecționaseși	confecționase	confecționaserăm	confecționaserăți	confecționaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să confecționez	să confecționezi	să confecționeze	să confecționăm	să confecționați	să confecționeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		confecționează			confecționați
	negative		nu confecționa			nu confecționați