conlucrător

Romanian

Etymology

From conlucra +‎ -ător.

Noun

conlucrător m (plural conlucrători)

1. co-worker

Declension

Declension of conlucrător

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) conlucrător	conlucrătorul	(niște) conlucrători	conlucrătorii
genitive/dative	(unui) conlucrător	conlucrătorului	(unor) conlucrători	conlucrătorilor
vocative	conlucrătorule		conlucrătorilor