conlucra

Romanian

Etymology

From con- +‎ lucra.

Verb

a conlucra (third-person singular present conlucrează, past participle conlucrat) 1st conj.

1. to cooperate, to work together

Conjugation

    conjugation of conlucra (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a conlucra
gerund			conlucrând
past participle			conlucrat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	conlucrez	conlucrezi	conlucrează	conlucrăm	conlucrați	conlucrează
	imperfect	conlucram	conlucrai	conlucra	conlucram	conlucrați	conlucrau
	simple perfect	conlucrai	conlucrași	conlucră	conlucrarăm	conlucrarăți	conlucrară
	pluperfect	conlucrasem	conlucraseși	conlucrase	conlucraserăm	conlucraserăți	conlucraseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să conlucrez	să conlucrezi	să conlucreze	să conlucrăm	să conlucrați	să conlucreze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		conlucrează			conlucrați
	negative		nu conlucra			nu conlucrați