conotație
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French connotation.
Noun edit
conotație f (plural conotații)
Declension edit
Declension of conotație
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) conotație | conotația | (niște) conotații | conotațiile |
| genitive/dative | (unei) conotații | conotației | (unor) conotații | conotațiilor |
| vocative | conotație, conotațio | conotațiilor | ||