conotație

Romanian

Etymology

Borrowed from French connotation.

Noun

conotație f (plural conotații)

1. connotation

Declension

Declension of conotație

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) conotație	conotația	(niște) conotații	conotațiile
genitive/dative	(unei) conotații	conotației	(unor) conotații	conotațiilor
vocative	conotație, conotațio		conotațiilor