consfințit

Romanian

Etymology

Past participle of consfinți.

Adjective

consfințit m or n (feminine singular consfințită, masculine plural consfințiți, feminine and neuter plural consfințite)

1. consecrated

Declension

Declension of consfințit

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	consfințit		consfințită	consfințiți	consfințite
	definite	consfințitul		consfințita	consfințiții	consfințitele
genitive/ dative	indefinite	consfințit		consfințite	consfințiți	consfințite
	definite	consfințitului		consfințitei	consfințiților	consfințitelor

Verb

consfințit (past participle of consfinți)

1. past participle of consfinți