consfinți

Romanian

Etymology

From con- +‎ sfinți.

Verb

a consfinți (third-person singular present consfințește, past participle consfințit) 4th conj.

1. consecrate

Conjugation

    conjugation of consfinți (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a consfinți
gerund			consfințind
past participle			consfințit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	consfințesc	consfințești	consfințește	consfințim	consfințiți	consfințesc
	imperfect	consfințeam	consfințeai	consfințea	consfințeam	consfințeați	consfințeau
	simple perfect	consfinții	consfințiși	consfinți	consfințirăm	consfințirăți	consfințiră
	pluperfect	consfințisem	consfințiseși	consfințise	consfințiserăm	consfințiserăți	consfințiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să consfințesc	să consfințești	să consfințească	să consfințim	să consfințiți	să consfințească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		consfințește			consfințiți
	negative		nu consfinți			nu consfințiți