constela

See also: constelá

Romanian

Etymology

Borrowed from French consteller.

Verb

a constela (third-person singular present constelează, past participle constelat) 1st conj.

1. to constellate

Conjugation

    conjugation of constela (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a constela
gerund			constelând
past participle			constelat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	constelez	constelezi	constelează	constelăm	constelați	constelează
	imperfect	constelam	constelai	constela	constelam	constelați	constelau
	simple perfect	constelai	constelași	constelă	constelarăm	constelarăți	constelară
	pluperfect	constelasem	constelaseși	constelase	constelaserăm	constelaserăți	constelaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să constelez	să constelezi	să consteleze	să constelăm	să constelați	să consteleze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		constelează			constelați
	negative		nu constela			nu constelați

References

• constela in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN

Spanish

Verb

constela

1. inflection of constelar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative