constituitor

Latin

Verb

cōnstituitor

1. second/third-person singular future passive imperative of cōnstituō

Romanian

Etymology

From constitui +‎ -itor.

Adjective

constituitor m or n (feminine singular constituitoare, masculine plural constituitori, feminine and neuter plural constituitoare)

1. constituting

Declension

Declension of constituitor

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	constituitor		constituitoare	constituitori	constituitoare
	definite	constituitorul		constituitoarea	constituitorii	constituitoarele
genitive/ dative	indefinite	constituitor		constituitoare	constituitori	constituitoare
	definite	constituitorului		constituitoarei	constituitorilor	constituitoarelor

Noun

constituitor m (plural constituitori)

1. constituter

Declension

Declension of constituitor

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) constituitor	constituitorul	(niște) constituitori	constituitorii
genitive/dative	(unui) constituitor	constituitorului	(unor) constituitori	constituitorilor
vocative	constituitorule		constituitorilor

References

• constituitor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN