consuna

Romanian

Etymology

Borrowed from French consonner

Verb

a consuna (third-person singular present consună, past participle consunat) 1st conj.

1. to produce a consonance

Conjugation

    conjugation of consuna (first conjugation, no infix)

infinitive			a consuna
gerund			consunând
past participle			consunat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	consun	consuni	consună	consunăm	consunați	consună
	imperfect	consunam	consunai	consuna	consunam	consunați	consunau
	simple perfect	consunai	consunași	consună	consunarăm	consunarăți	consunară
	pluperfect	consunasem	consunaseși	consunase	consunaserăm	consunaserăți	consunaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să consun	să consuni	să consune	să consunăm	să consunați	să consune
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		consună			consunați
	negative		nu consuna			nu consunați