contor
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French comptoir.
Noun edit
contor n (plural contoare)
Declension edit
Declension of contor
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) contor | contorul | (niște) contore | contorele |
genitive/dative | (unui) contor | contorului | (unor) contore | contorelor |
vocative | contorule | contorelor |