contramanda

See also: contramandá

Romanian

Etymology

Borrowed from French contremander.

Verb

a contramanda (third-person singular present contramandează, past participle contramandat) 1st conj.

1. to countermand

Conjugation

    conjugation of contramanda (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a contramanda
gerund			contramandând
past participle			contramandat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	contramandez	contramandezi	contramandează	contramandăm	contramandați	contramandează
	imperfect	contramandam	contramandai	contramanda	contramandam	contramandați	contramandau
	simple perfect	contramandai	contramandași	contramandă	contramandarăm	contramandarăți	contramandară
	pluperfect	contramandasem	contramandaseși	contramandase	contramandaserăm	contramandaserăți	contramandaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să contramandez	să contramandezi	să contramandeze	să contramandăm	să contramandați	să contramandeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		contramandează			contramandați
	negative		nu contramanda			nu contramandați

Spanish

Verb

contramanda

1. inflection of contramandar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative