convicțiune

Romanian

Etymology

Borrowed from French conviction.

Noun

convicțiune f (plural convicțiuni)

1. conviction

Declension

Declension of convicțiune

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) convicțiune	convicțiunea	(niște) convicțiuni	convicțiunile
genitive/dative	(unei) convicțiuni	convicțiunii	(unor) convicțiuni	convicțiunilor
vocative	convicțiune, convicțiuneo		convicțiunilor