convicțiune
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French conviction.
Noun edit
convicțiune f (plural convicțiuni)
Declension edit
Declension of convicțiune
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) convicțiune | convicțiunea | (niște) convicțiuni | convicțiunile |
| genitive/dative | (unei) convicțiuni | convicțiunii | (unor) convicțiuni | convicțiunilor |
| vocative | convicțiune, convicțiuneo | convicțiunilor | ||