corlată

Romanian

Etymology

Borrowed from Hungarian korlát.

Noun

corlată f (plural corlate)

1. manger

Declension

Declension of corlată

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) corlată	corlata	(niște) corlate	corlatele
genitive/dative	(unei) corlate	corlatei	(unor) corlate	corlatelor
vocative	corlată, corlato		corlatelor