corupător

Romanian

Etymology

From corupe +‎ -ător.

Noun

corupător m (plural corupători)

1. corrupter

Declension

Declension of corupător

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) corupător	corupătorul	(niște) corupători	corupătorii
genitive/dative	(unui) corupător	corupătorului	(unor) corupători	corupătorilor
vocative	corupătorule		corupătorilor