corupe

Romanian

Etymology

Borrowed from Latin corrumpere, present active infinitive of corrumpō. Modeled after rupe.

Pronunciation

• IPA^(key): /koˈru.pe/

Verb

a corupe (third-person singular present corupe, past participle corupt) 3rd conj.

1. to corrupt, deprave, taint, pervert
2. to bribe

Conjugation

    conjugation of corupe (third conjugation, past participle in -pt)

infinitive			a corupe
gerund			corupând
past participle			corupt
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	corup	corupi	corupe	corupem	corupeți	corup
	imperfect	corupeam	corupeai	corupea	corupeam	corupeați	corupeau
	simple perfect	corupsei	corupseși	corupse	corupserăm	corupserăți	corupseră
	pluperfect	corupsesem	corupseseși	corupsese	corupseserăm	corupseserăți	corupseseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să corup	să corupi	să corupă	să corupem	să corupeți	să corupă
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		corupe			corupeți
	negative		nu corupe			nu corupeți

Related terms

• corupt
• corupător
• coruptibil
• corupție
• coruptelă