cositori

Romanian

Etymology

From cositor +‎ -i.

Verb

a cositori (third-person singular present cositorește, past participle cositorit) 4th conj.

1. to tin (cover with tin)

Conjugation

    conjugation of cositori (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a cositori
gerund			cositorind
past participle			cositorit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	cositoresc	cositorești	cositorește	cositorim	cositoriți	cositoresc
	imperfect	cositoream	cositoreai	cositorea	cositoream	cositoreați	cositoreau
	simple perfect	cositorii	cositoriși	cositori	cositorirăm	cositorirăți	cositoriră
	pluperfect	cositorisem	cositoriseși	cositorise	cositoriserăm	cositoriserăți	cositoriseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să cositoresc	să cositorești	să cositorească	să cositorim	să cositoriți	să cositorească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		cositorește			cositoriți
	negative		nu cositori			nu cositoriți